Silviu Prescorniţoiu

De ani de zile, nici nu mai țin minte de când, fotbalul românesc, la nivel de echipe naționale de tineret si juniori, nu a mai scos capul în Europa. Să nu spun în lumea mare. Nu de acum, ci dintotdeauna, motivele se cunosc: sistem competițional intern ineficient; lipsă de organizare, susținere și implicare la cluburi (dezinteres general pe axa finanțatori-conducere-antrenori echipă seniori-antrenori copii și juniori, investitii ca și inexistente in propriile pepiniere, lipsa bazei materiale-echipament, terenuri, mingi, antrenori și instructori făcuți la normă, total nepregătiți, însă și recompensați mizer, sistemul șpăgilor încă funcționează); în compartimentul de copii și juniori al Federației Române de Fotbal domnește, în general, politica bunului plac, selecțiile se fac în funcție de interese, dar și, de multe ori, după ureche. Dar, mereu când o generație ajunge la un capăt de drum, oamenii din sistem (antrenori, funcționari federali, căpeteniile Federației), aplică elegant metoda gunoiului ascuns sub preș. După recent încheiatul Campionat European under 17 din Serbia, președintele Federației, Mircea Sandu, a fost mai dur ca nicidoată în discurs. Acum, așteptăm, cu toții, măsurile de rigoare. Care nu trebuie să ocolească pe nimeni, indiferent de nume sau poziție ocupată în FRF.
Fotbalul nu iartă. Când le iei copiilor, juniorilor și tinerilor jucători plăcerea de a juca fotbal nu ai cum să obții rezultate nici pe termen scurt, nici pe termen lung.
Pentru fotbalul românesc a venit nota de plată și la acest nivel. Măcar acum s-o plătească cineva!