La Ploiești, pe micuța arenă „Astra”, Steaua a depășit, la limită, Universitatea Cluj (2-1). Steaua nu a impresionat cu nimic, însă dă semne tot mai clare, de la etapă la etapă, că a luat-o pe drumul cel bun. În partida de la Ploiești i-au fost suficiente numai două faze, pentru a tranșa disputa. Ambele au fost două acțiuni colective de manual, purtate în viteză, care mi-au adus aminte de jocul de altădată Stelei. La faza de 1-0, mingea a străbătut traseul Latovlevici – Tănase – Mihai Costea (15, finalizare în doi timpi, cu puțin noroc). La 2-0, Nikolici și Nicoliță au dus balonul până la Rusescu, al cărui șut, din afara careului, l-a învins pe Popa (74). Imediat, la o minge aruncată în careu, după o fază fixă, apărarea Stelei n-a reacționat și Steven Pele (76) le-a dat ceva emoții steliștilor, până la final. De fiecare parte, câte un penalty neacordat de „centralul” Alexandru „Brichetă” Diaconu (Bourceanu la Adrian Cristea, 64, respectiv Adrian Cristea la Iliev, 88).
„U” Cluj mai are mult de muncă, până să ajungă acolo unde visează (cupele europene, titlu). Cu Steaua a arătat ca o echipă oarecare, de partea inferioară a clasamentului, nejustificându-și, nici pe departe, investițiile în jucători (în primul rând).
Nici Steaua n-a excelat. La adăpostul lui 1-0, a controlat ostilitățile, a pasat mult, a ținut adeversarul departe de propriul careu. Însă ritmul și jocul, uneori previzibil, n-au asigurat un spectacol prea reușit.
Tătărușanu nu-mi dă încredere, nicicum: în primele minute, a fost spectator la șutul de la distanță trimis de Tony în transversală (oare nu vede bine?), iar la gol a stat pe linia porții, la ce-o fi, în loc să iasă pe centrare, în careul mic. Martinovici și Latovlevici – tot o apă ș-un pământ. Primul: se vede clar că nu-i fundaș de bandă, ci de marcaj. Al doilea: se zbate mult, îi ies prea puține. La capitolul centrari, ambii sunt corigenți. Se mai scot, cât de cât, cu recuperările și fragmentările jocului. S-a văzut și acum, cu „U” Cluj, că Iliev și Galamaz nu au jucat împreună. Bulgarul a respins multe mingi, în timp ce Galamaz dă senzația că mintea-i umblă departe, prin țări străine. Au arătat de Steaua „Jardel” Nicoliță (ca de obicei, ia fața prin travaliu și muncă), Bourceanu (fixează bine jocul la mijloc, face eficient legătura între compartimente, aleargă, bagă piciorul, și la serviciu stă binișor – e clar, transfer reușit) și Mihai Costea (nu golul, ci felul în care s-a prezentat – poftă de joc, tehnică, rafinament, viteză, participă la combinații „by Steaua”, e drept are de lucrat la capitolul forță -, a arătat că, în ciuda unor multor păreri pesimiste, poate fi o achiziție de calitate). Brandan – în nota obișnuită. În mod normal, intrarea lui Prepeliță îl va trimite acolo unde-i e locul: fundaș, pe banda stângă. Tănase – servant inspirat la gol; în rest, nimic deosebit, doar o tentativă de finalizare și multe contacte cu gazonul. Leandro Tatu – acum nu i-a mai ieșit, a fost un simplu spectator pe teren. Și Nikolici, și „Motanul” Rusescu au intrat motivați, puși pe treabă.
PS. Ce chestie! Gonit de la Steaua, brazilianul Maicon a devenit golgeter în campionatul Ucrainei: 6 meciuri, 6 goluri.