Silviu Prescorniţoiu

Încă de săptămâna trecută, prin presa sportivă au apărut tot felul de informații, cum că fostul internațional Gică Popescu, singur sau împreună cu un grup de investitori, ar fi în discuții, pentru a prelua destinele grupării Poli Timișoara.
În discuție a apărut și numele altui fost internațional, Cosmin Contra, mult mai legat de Timișoara, ba ca posibil investitor, ba ca antrenor (are antecedente).
Păi cum se investească Popescu la Timișoara, oameni buni? Omul știe cu ce se mănâncă fotbalul profesionist adevărat! Ce să caute el într-un fotbal ca al nostru, în care haosul domnește. Despre fotbalul românesc se poate spune orice, numai că ar fi pe drumul cel bun nu. Îl vedeți pe Popescu bălăcărindu-se pe la tv, prin ziare, cu alde Gigi, Mitică, Mititelu (ăsta, săracu, e ieșit din schemă), Borcea, Porumboiu și toată șleahta? Păi dacă tot ar fi vrut să intre în fotbal, ca investitor, cu siguranță ar fi făcut-o la Craiova, echipa sa de suflet. Sau poate s-ar fi aliat cu Gică Hagi, în proiectul Viitorul Constanța.
Ce să caute Popescu într-un fotbal sărac, din toate punctele de vedere (valori, bani, bază materială, perspective etc.)? După experiența neplăcută cu impresariatul, la care se adaugă eșecul din tentativa de a prelua președinția Federației, simt că lui Gică Popescu i s-a cam acrit de fotbalul din România. Excepție face echipa națională.
Acum, viața lui Popescu este mult prea frumoasă, ca să și-o complice. A muncit din plin, cât a fost fotbalist, a fost chibzuit, iar acum se bucură, din plin, de roadele vieții de după retragere. O merită! Are afaceri, se respectă, trăiește pe picor mare. E ok, in toate privințele. Ce-i trebuie lui bătăi de cap?
Singura legătură cu fotbalul o are prin școala sa de fotbal. Atât, nimic mai mult. Și acolo, până la urmă, e vorba de bussines, de nimic altceva.
Așa că relația Timișoara-Gică Popescu, din perspectiva ultimului, ca investitor, o iau ca pe o glumă bună, cu efect de fâs.