Silviu Prescorniţoiu

S-a pus punct final în Liga 1. A fost un sezon interesant, viu, plin cu surprize (plăcute sau nu), spectacol pe gazon, dar și-n afara lui. Au fost de toate pentru toți. Cert este că, încă o dată, provincia a luat fața granzilor din București. De la titlul obținut de Dinamo (2006/ 2007), secetă prin vistieriile grupărilor din capitală. După CFR Cluj (2 titluri) și Unirea Urziceni, a venit rândul unei outsidere, Oțelul Galați, să ocupe primul loc pe podium.
Oțelul a dus o luptă în trei, alături de Timișoara și Vaslui, clasate exact în această ordine în topul Ligii 1, sezonul 2010/ 2011. Gălățenii au meritat titlul. Rețeta succesului fusese brevetată, ceva mai înainte de Unirea Urziceni: seriozitate, rigurozitate, profesionalism, muncă, investiții chibzuite și atent calculate. Între cele două ar fi și diferențe, cea mai importantă fiind aceea că banii investiți la Urziceni au fost mult mai mulți decât cei de la Galați. Și acum, în cazul trupei de la Dunăre, combinația de jucători de valoare normală, nu deosebită, dar serioși și experimentați, cu cei tineri, talentați și dornici de afirmare, a dat roade.
Personal, ca joc și echipă, Timișoara mi-a plăcut cel mai mult. Colectiv unit și frumos. Zicu, golgeterul campionatului, cu 18 goluri – da, jucător de ținută, are clasă, e dat naibii machidonul. În schimb, acolo au fost și sunt probleme financiare și de încredere (nu de azi, de ieri), pe relația Marian Iancu – jucători. Probleme care, oricât s-ar fi străduit toți ceilalți (antrenori, executiv, fotbaliști) să treacă peste ele, până la urmă s-au răsfrânt asupra asaltului final la titlu. Asalt fără succes, dar cu bilet obținut pentru preliminariile Ligii Campionilor. Bine și așa, în cele din urmă.
Părere generală, Vasluiul s-a bucurat de cea mai puternică susținere financiară, asigurată de Adrian Porumboiu. Formația moldavă dispune de câțiva fotbaliști adevărați, pur-sânge, mult peste media campionatului. Stau, poate, cel mai bine la capitolul jucători luați individual. Deficiențele sunt altundeva. Porumboiu nu înțelege că-i trebuie un conducător versat, pentru a reuși. Unul cu experiență, relații și viziune. Peste care să nu se bage. Căruia să-i fixeze obiective clare, dar să-i dea mână liberă și să-i asigure toate condițiile (financiare, materiale) pentru performanță. Înainte de a porni la drum, se recomandă și o curățenie prin administrația clubului. Toate cele de mai sus se găsesc la Galați și Timișoara, nu și la Vaslui. Asta-i diferența, clasamentul o arată.
Câte ceva despre granzii Rapid, Steaua și Dinamo (în această ordine în ierarhia finală a campionatului 2010/ 2011), în următoarea postare.