Proaspăt instalat în postul de antrenor principal al vicecampioanei din Quatar, echipa El-Jaish, Răzvan Lucescu nu s-a putut abține, în aparițiile-i mediatice, să vorbească despre fotbalul din România. Două idei clare s-au desprins din discursul „Juniorului”.
Prima: „Noua generaţie din România nu mai e interesată de fotbal”. În mare parte e adevărat. Dar dacă tot e pus pe fapte mari, Lucescu cel mic ar fi trebuit să dezvolte ideea și să arate motivele pentru care s-a ajuns aici. Să fi vorbit despre implicarea, pregătirea și, în general, despre statutul antrenorului de fotbal de la copii și juniori în România. Despre implicarea (mai corect, neimplicarea) cluburilor de fotbal în renovarea, modernizarea, întreținerea și dezvoltarea propriilor „pepiniere”, sub toate aspectele. Despre „fotbalul de masă” (cum era pe vremuri – doar termenul poate fi învechit, nu și conotațiile sale), despre ce fac Federația și Liga pentru atragerea copiilor spre „sportul rege”, despre ora de sport din școala românească a anului 2012 și despre multe altele ar fi putut aminti Răzvan. Nu cred că a fost vorba de „spațiul de tipar”. Ci de cu totul altceva. De faptul că „Juniorul” nu prea are habar cam ce se întâmplă prin „laboratoarele” fotbalului din România. Sau, poate, nu vrea să știe. Oricât s-ar chinui, Răzvan nu se poate dezbăra de apucătura de a pune diagnostic (după ureche), fără a cerceta și a găsi cauzele reale ale problemei.
A doua: „Jucătorii români sînt talentaţi. Din păcate, le lipseşte educația. Au probleme de mentalitate”.
Uite cine vorbește de educație și mentalitate! Aici nu are rost să insist prea mult.
Uite cine vorbește!
July 2nd, 2012 | fotbal
Jul
02